Salut hai sa va povestesc prin ce emotii am trecut cand am scos copilul din spital. Noaptea parca abia trecea, la ora 5 nu am mai rezistat si m-am ridicat din pat, am inceput sa fac curatenie, sa ii aranzez camera, parca nu erau asezate la locul lor, am mai facut patutul, i-am schimbat lenjeria, am umblat la becuri sa nu cumva sa fie prea puternuca lumina pentru el si sa ii bata in ochisori. Pe la ora 9 am inceput sa ma pregatesc de plecare. Externarile se fac la ora 13, nu stiu de ce ma grabeam si mi se pregatesc de plecare. In permanenta comunicam cu sotia pe facebook, ii trimiteam poze ca sa imi spuna daca mai lipseste ceva, sau ce anume trebuie sa mai fac.
I-am ales hanutele cu care sa il scoatem din spital si cosul pe care l-am comandat de pe andino.ro, tot de aici am cumparat si caruciorul pentru cel mic, cu landoul si scaunul auto, scaun auto de la 0 la 12 kg.
Pe la ora 10 am plecat de acasa, am trecut pe la un fast food ca sa mananc ceva rapdim apoi am mers la primarie pentru a intra in posesia certificatului de casatorie al celui mic si apoi am fugit catre maternitate.
Am ajuns pe la ora 11:30, nu mai aveam stare sa imi iau sotia si copilul sa ii duc acasa, cu greu au trecut si acele ore, nu vreau sa va zic ce omotii si ce sentimente am trait dupa, imi faceam griji ca cel mic sa aiba caldura in masina, ca nu cumva sa stea mult timp in frig, sa nu fie o shimbare prea brusca de temperatura pentru el.
Era atat de micut cand l-am luat de la maternitate si atat de fragil, noroc ca l-am asezat pe cel mic in cosul comandat de pe andino, acesta il protejaza si ii tine spatele ci capul drept.
Am avut mare noroc ca la scara nu era cum e de obicei banca plina de barfe, ca sa ma mai retina cu copilul pe afara ca sa il vada si ele. Astfel am ajuns cu el imediat sus unde parca imi era frica sa il iau in brate pentru a nu il rani.
Acum dupa doua saptamani parca am mai prins curaj, ii facem baita singuri, ii place atat de mult sa se balaceasca. Sper ca timpul sa treaca acum ceva mai repejor pentru a mai lua si el in greutate si sa il vad cum creste, sa strige si el mama si tata.