Dacă pana acum ne-am trăit tinerețea și relația de cuplu doar distrandu-ne și cheltuind bani în stânga și în dreapta pe excursii ba la mare ba la munte , fără sa ne gândim la ziua de mâine, vine o vreme în care trebuie sa strângi cureaua micilor tale plăceri, atunci când afli ca vei da naștere unui copil și ca de acum înainte cam tot ceea ce faci îl privește mai întâi de toate pe el.
În situația asta suntem noi acum. Am intrat în priza încă de când am aflat vestea cea mare iar emoțiile cresc , tensiunea este la tot pasul pentru ca timpul se scurge încet încet iar noi mai avem încă multe desfăcut pentru ca bebe sa nu ducă lipsa de nimic.
Am început mai întâi cu strânsul fiecărui bănuț în parte , în ideea de a izola dormitorul copilului pana se naște pentru ca pereții iarna sunt friguroși.
Ca sa nu intram în bani pentru ca recunosc și eu și soțul suntem mana sparta, fiecare bănuț pe care îl făceam, mergeam în magazine de specialitate sa ne cumpărăm ce trebuie pentru camera.
Am zis ca dacă tot ne -am apucat sa facem camera și așa va rămâne pana ce copilul va creste mare , sa folosim și vata bazaltica cu protecție la foc pentru ca siguranța e mai mare, iar pericolele sunt multe.
Zis și făcut. Ne -am interesat despre absolut tot, materiale , modul de lucru și ne-am apucat de treaba.
Am scos tot din dormitor , am rașchetat pereții, și le- am pus pe toate rand pe rand așa cum ne-am priceput mai bine.
Am venit eu cu ingenioasa idee sa facem o biblioteca din rigips și ne -am mai lungit o săptămână. Migăloasa rău de tot mi s-a părut. Am gletuit și am rașchetat pe ea de mi -a ieșit pe ochi. Fiecare boxa în parte, fiecare colțișor nu cumva sa se vadă urat. Cred ca am stat pe ea mai mult decât am stat pe întreg dormitorul. Efortul a meritat oricum pana la urma pentru ca a ieșit foarte frumos iar copilului îi va fi de folos cândva. Am colorat-o în culori vii. Este așa cum îmi place mie sa zic o „pata de culoare” . O sa revin cu poze pentru ca doar din vorba prea puțin probabil sa va dați seama cum vine.
Pana la final camera a ieșit exact așa cum ne-am dorit noi, iar faptul că nu ne-a ajutat nimeni și ca fiecare colțișor e făcut cu mâinile noastre , mă încântă și mai mult.
Nu pot însă sa uit cum în timp ce noi cumpăram materiale pentru construcții și toată casa era întoarsă cu fundul în sus , lumea normala își făcea cumpărăturile de Paște. Nu pot sa uit cum în ziua în care trebuiau vopsite ouăle , noi vopseam peretii, sau cum doar cu câteva ore înainte de Inviere faceam smotru si mutam mobila la loc în dormitor.
La ora 23:00 fix am fost gata. Ne-am făcut un dus și am luat parte la Înviere.