Cand Max a aparut in familia noastra nu am crezut ca voi ajunge sa il iubesc ca fiind unul din membrii familie, nu am crezut ca voi ajunge sa il consider asa. Atunci cand fiul meu l-a adus acasa era un ghemotoc de blana negru. Noptile cand plangea ma plimbam cu el in brate sau il leganam pe mana.
Acel caine mi-a intrat in suflet, m-am aplecat asupra lui ca la un copil. Acel ghemotoc de blana a devenit un caine mare cu blana lucioasa si foarte devotat. In toti anii in care el a locuit cu noi, usa apartamentului nu se incuia nici ziua, nici noaptea, nici daca se pleca in oras.
Era alarma sipaza cea mai buna care putea exista. L-am iubit enorm de mult, inca il mai iubesc si imi este dor de el, nimic si nimeni nu poate face sa dispara aceste sentimente