In filme, din nu stiu care motive, cei mai multi detectivi din cadrul politiei apar in filmele de groaza de tip horror sau in thrillere, cum ar fi L.A. Confidential sau Insomnia sau chiar in cadrul unor comedii cu personaje neindemanatice care te fac sa razi, cum ar fi Pantera Roz. Aceste filme nu se incadreaza in genul filmelor sau cartilor de genul mystery.
Avem ceva ce se numeste „mister confortabil”, un tip de poveste care a inceput sa se extinda in anul 1930 si care inca atrage o audienta larga. Povestea include mereu un detectiv amator, de cele mai multe ori o femeie. Exista de asemenea, deseori, un locotenent de politie care pare prima data sa nu creada pe acest amator, dar pana la urma ajunge sa simpatizeze cu el/ea si sa il\o creada.
Crima are loc in afara scenei, anuntata de un tipat sau de cateva urlete sau plansete sau fara nici un semn chiar, iar un cadavru este regasit undeva in vecinatatea acelor alarme (cel mai adesea in biblioteca unei case – „Cadavrul din biblioteca” – Agatha Christie. Vremea joaca un rol important, furtunile violente, ploaia, zapada sau tunetele si fulgerele sau in special ceata brusca intra in peisaj cam atunci cand se produce crima sau cand trebuie dezlegata aceasta.
Autorul stabileste povestea intr-un asemenea fel in care face pe toata lumea sa para suspecta, exceptand detectivul amator si locotenentul de politie. In acelasi timp, indiciile subtile sunt introduse in scenariu, iar autorul nu incearca sa insele pe cititor, insa de cele mai multe ori reuseste sa faca acest lucru.
Regina absoluta a acestui gen este nimeni alta decat scriitoarea de carti politiste Agatha Christie, ale carei carti s-au vandut atat de bine si inca e vand, incat doar Biblia a vandut mai multe volume decat atat. Televiziunea publica afiseaza pe ecran cele mai cunoscute cazuri din seriile autoarei britanice in care personajul principal este Miss Marple.