„Dracula” este un film horror cu vampiri realizat in Statele Unite ale Americii in anul 1931. Regizorul a fost Tod Browning, iar in rolul principal, cel al contelui Dracula, a aparut Bela Lugosi. Filmul a fost produs de catre studiourile Universal si bazat pe piesa de teatru din 1924, „Dracula”, scrisa de Hamilton Dean si John L. Balderston, care, la randul ei, a fost bazata pe romanul „Dracula” al lui Bram Stoker.
Romanul mai fusese deja adaptat pentru film fara permisiune, drept „Nosferatu”, in 1922, de catre regizorul german expresionist F. W. Murnau. Vaduva lui Bram Stoker l-a dat in judecata pentru plagiat si incalcarea drepturilor de autor, decizia tribunalului fiind in favoarea ei, ordonand ca toate exemplarele din „Nosferatu” sa fie distruse. Tanarul producator de la Hoyllwood, Carl Laemmle, Jr., a vazut potential comercial in thrillerul gotic al lui Stoker, achizionand in mod legal drepturile pentru realizarea unei productii cinematografice. Initial, a vrut ca „Dracula” sa fie ceva spectaculos, similar cu extravagantele filme mute „Cocosatul de la Notre Dame” (1923) si „Fantoma de la Opera” (1925).
Deja un mare hit pe Broadway, piesa de teatru scrisa de Deane si Balderston avea sa reprezinte schita filmului pe masura ce productia avansa. Scenaristii au studiat cu grija versiunea muta si neautoritzata, „Nosferatu”, pentru a se inspira. O scena care nu apare in roman, insa apare in „Nosferatu” si este aproape identica este cea in care Renfield se taie fara sa vrea intr-o foaie de hartie si incepe sa sangereze, iar cand Dracula se apropie de el cu satisfactie, este repugnat de catre crucifixul care cade in fata degetului sangeros.
Cand filmul a avut premiera la Roxy Theatre pe 12 februarie 1931, ziarele au publicat stiri conform carora oamenii ar fi lesinat de frica. Aceasta reclama, cu atentie orchestrata de catre studioul de film, a facut ca oamenii sa doreasca sa vada filmul, macar din curiozitate. Desi publicul american mai vazuse filme thriller pana atunci, ca „Pisica si canarul” (1927), aceasta era o poveste horror, fara elemente amuzante care sa distraga atentia de la supranatural. In doar 48 de ore de la lansarea la Roxy, s-au vandut 50.000 de bilete.
Filmul s-a bucurat de succes critic si comercial, iar in prezent este considerat un classic al cinematografiei horror.