Harta economica a Romaniei evidentiaza favorabilitatea formelor majore fizico-geografice pentru cele mai diversificate ramuri ale agriculturii. Suprafetele de campie, deal, podis si munte au un potential agricol ridicat, indeosebi pentru cultura cerealelor, pomicultura, viticultura, cat si pentru cresterea animalelor.
Sa retinem, in acest context, ca la sfarsitul anului 2002 terenurile agricole detineau 14.8 milioane ha (proprietatea majoritara privata – 14.2 mil. ha) din totalul de 23.8 milioane ha (cat detine fondul funciar din Romania).
Aceasta inseamna ca, in medie, fiecare cetatean al tarii beneficiaza de aproximativ 0,670 ha de teren agricol.
Romania dispune de potential agricol care depaseste cu mult pe cel al unor tari puternic dezvoltate economic (S.U.A., Canada, Franta). Astfel, Romania depasea acum 8-9 decenii de 4-5 ori productia Frantei si de 2-3 ori pe cea a altor tari agricole din Europa. Din pacate, in prezent, situatia s-a schimbat.
Relieful, constituit din munti, dealuri si campii (circa o treime fiecare), a permis dezvoltarea unei economii agrare bine diferentiate, respectiv, una de tip montan, de proportii reduse in ceea ce priveste cultura plantelor (sfecla de zahar, cartofi, canepa pentru fuior, legume etc. – in depresiunile intramontane), dar cu o zootehnie dominanta, dezvoltata in principal pe baza pasunilor si fanetelor, alta specifica dealurilor, in care sunt imbinate mai ales agricultura zootehnica cu viticultura si pomicultura si cea specifica campiilor, cu dominarea culturii cerealelor, plantelor tehnice si furajere.
Asezarea geografica a Romaniei pe continentul european a determinat interferenta influentelor climatice estice cu cele atlantice, resimtindu-se si intr-o masura redusa influentele mediteraneene. Climatul temperat continental moderat, nuantat de influentele mentionate, asigura practicarea unei agriculturi variate, din campie si pana in zonele montane inalte.
Situarea tarii intr-o arie de interferenta a trei mari zone bioclimatice – vestica, sudica si est-europeana, la care se adauga efectul zonalitatii verticale, introdus de relief, determina varietatea si complexitatea invelisului de sol. Aproximativ 25% din suprafata tarii (5,7 mil. ha) este acoperit cu molisoluri, larg folosite in agricultura, mai ales ca terenuri arabile; circa 26% este reprezentata prin argiluvisoluri si soluri brune eumezobazice, propice pentru cultura plantelor agricole, pomicultura si viticultura, precum si cele ocupate de paduri si pajisti; circa 21% il formeaza solurile de munte, ocupate de paduri si pajisti si 25% este reprezentata prin soluri cu utilizare variata, in care sunt incluse si intinderile ocupate de apa care constituie importante resurse pentru piscicultura, energie hidraulica si irigatii).
Desi detine un potential remarcabil si premise complexe, agricultura romaneasca contemporana situeaza Romania pe unul dintre ultimele locuri in Europa, sub raportul eficientei. Din unul dintre marii furnizori de produse agricole ai Europei, Romania a ajuns sa importe in ultimii ani, cea mai mare parte a produselor agricole necesare populatiei si aceasta in conditiile unei balante comerciale si a uneia de plati profund deficitara. Agricultura romaneasca cuprinde inca un volum exagerat de forta de munca, de peste 5 ori mai mult decat in tarile U.E.