Horror

0 447

Inca de la aparitia clown-ilor pe pamant, oamenii au dezvoltat un oarecare sentiment de frica atunci cand a venit vorba de acestia. De ce? Potrivit psihologilor, zambetul constant al clownilor ne face sa ne simtim nesiguri si, de aici, frica constanta fata de ei. De asemenea, marii autori ai genului horror- de exemplu, Stephen King- au oferit o serie de carcateristici iestite din comun acestora, lucru care a contribuit la cresterea starii de anxietate a oamenilor, atunci cand se afla pe langa un clown.

Clowni ciudati

Violator- Spawn- este un personaj fictiv ce apare in seria Spawn. Personajul a aparut, pentru prima data, in Spawn #2, in anul 1992. Violatorul este un demon trimis pe pamant, fiind distins din cauza greutatii sale foarte mari dar si a rautatii de catre da dovada. A existat si un film numit „Spawn”, bazat pe seria cartilor, lansat in anul 1997, iar John Leguizamo este cel care a interpretat rolul clown-ului malefic.

Ronald McDonald- crezi sau nu, Ronald chiar poate da nastere unui sentiment de frica. Ronald McDonald este mascota celebrei linii de restaurante fast-food McDonald`s si se spune ca a fost creat de catre Willard Scott, in anul 1963. Cu toate ca se presupune ca ar trebuie sa fie fericit, clown-ul atrage milioane de copii la burgeri, ceea ce inseamna ca e deja destul de ciudat.

Joker- Batman- Joker-ul este un personaj fictiv care si-a facut aparitia in prima serie Batman, in anul 1940, fiind dusmanul lui Batman. Joker a fost portretizat de catre Cesar Romeo in Batman TV, Jack Nicholson in Batman a lui Tim Burtons si de catre Heath Ledger in The Dark Knight.

Pennywise- Stephen King chiar stie cum sa isi sperie cititorii, si nu numai. Acest clown a fost creat de catre Stephen King in anul 1986, fiind un personaj celebru in romanul „It”. In 1990, „It” a devenit un film, asa ca Pennywise a primit o infatisare destul de ciudata. Tim Curry este cel care a dat viata personajului extrem de cunoscut si, cumva, inca reuseste sa sperie generatii intregi de oameni. Astfel, Pennywise este clown-ul ce merita sa se afle pe locul 1 in ceea ce priveste cei mai malefici clowni din toate timpurile.

0 182
adevar film groaza

Povestile de groaza atrag atentia oamenilor, indiferent ca le este frica sau nu. Asa e in firea omului, sa fie atras de ceva ce nu pot explica cu ajutorul stiintei. Insa, ce povesti pot fi explicate mai bine decat cu ajutorul filmelor?

Realitatea filmelor de groaza

Incepand cu clasicul filmelor de groaza, The Exorcist este bazat pe un roman scris de William Peter Blatty. Cu toate acestea, povestea de baza a fost putin schimbata astfel incat oamenii din intreaga lume au ajuns sa creada ca povestea scrisa de Blatty a reprezentat un document adevarat care a descris situatia demonica. Cu toate ca are acelasi nume, romanul lu Blatty este pur fictiv si nu are nicio treaba cu evenimentele reale.

The Conjuring este un alt film de groaza care se bazeaza pe cercetarile realizate de doi investigatori in fenomene paranormale- Ed Si Lorraine Warren care au vizitat casa familiei Perron din Harrisville, Rhode Island in anul 1971. Potrivit celor doi, casa familiei Perron era blestemata de o femeie pe nume Bathsheba Sherman, dar si de alte spirite care traiau in casa in secolul XIX. Cei care au trait aici de-a lungul timpului s-au confruntat cu situatii oribile, inclusiv sinucideri sau crime. Singura familie care se presupune ca nu a experimentat astfel de experiente a fost un ministru si familia lui.

Povestea reala a lui Emily Rose

Exorcismul lui Emily Rose este un alt film care iti da fiori pe sira spinarii, mai ales ca a fost inspirat dintr-o poveste reala. Cu toate acestea, adevarul din spatele acestei povesti a fost si mai oribil decat crezi. In realitate, Emily Rose era Anneliese Michel, o fata care a experimentat ritualul exorcizarii in anul 1975. La varsta de 16 ani a fost diagnosticata cu epilepsie si depresie, dupa care i s-a prescis un tratament cu antipsihotice. Mai tarziu dupa acest tratament, fata a inceput sa sustina ca aude sunete demonice in cap, astfel ca familia a devenit suspicioasa, fiind de parere ca fata lor este posedata. In urma acestui lucru, Biserica Catolica a realizat 67 de exorcizari, Anneliese dandu-si sufletul in anul 1976 dupa ce s-a infometat. Cu toate acestea, instanta a declarat ca vinovati pentru moartea fetei sunt parintii si preotul care a realizat exorcizarile.

0 335
fear-the-walking-dead-final

Intre seria de benzi desenate „The Walking Dead”- show-ul popular marca AMC, si jocurile video, fanii au avut intotdeauna o singura intrebare: de ce nimeni nu incearca sa gaseasca o barca si sa porneasca intr-o calatorie pe ocean? Cu siguranta zombie nu pot supravietui in apa, nu? Ei bine, se pare ca producatorii show-ului „Fear The Walking Dead” s-au gandit la acest lucru.

In timpul finalului de sezon al celui de-al doilea show cu zombie AMC, se observa ca grupul de oameni se intreapta pana pe coasta Pacificului. In timp ce toate personajele isi doresc sa isi petreaca o perioada din timp acolo, Strand- un personaj nou- are o idee mai diferita, asa ca se pregateste sa porneasca pe yachtul sau, Abigail, pentru a fugi cat mai departe de apocalipsa cu zombie. Ei bine, pare a fi o idee destul de interesanta avand in vedere ca fanii show-ului TV nu au mai vazut asa ceva niciodata.

Insa, oare mortii care s-au intors la viata pot sa inoate? Cum fac fata apei? Vor exista mai multi zombie care vor astepta grupul de oameni pe vas? Acestea sunt cateva intrebari a caror raspuns va mai dura ceva pana sa apara.

„Fear The Walking Dead” se va intoarce abia in anul 2016

David Erickson, showrunner al acestui serial TV a declarat in cadrul „Talking Dead” ca „a fost foarte important ca primul sezon sa se incheie pe coasta Pacificului. Astfel se deschid unele optiuni destul de interesante pentru noi”. Erickson a lasat sa se inteleaga ca probabil, grupul de oameni din show, nu este singurul care s-a gandit sa calatoreasca pe o barca.

Cu toate acestea, Strand nu este un personaj de incredere- acesta este un tip care a abandonat o multime de oameni si i-a lasat sa se chinuie in mizerie astfel incat acesta sa isi salveze propria piele. „Vom afla mai multe despre Strand in sezonul doi al serialului. Ceea ce a contat cel mai mult pentru noi a fost sa cream un personaj care sa nu fie intalnit in serialul <The Walking Dead>:- cineva cu influenta, cineva cu bani. Si putem vedea ca este un om bogat numai daca ne uitam la casa lui si la faptul ca detine un yacht de lux. Este un om care si-a castigat murdar averea si nu este cineva in care trebuie sa se investeasca incredere”- sustine Erickson.

Exorcistul
Exorcistul

„Exorcistul” („The Exorcist”) este un film horror supranatural american regizat de catre William Friedkin si adaptat de William Peter Blatty din romanul sau din 1971 cu acelasi nume. Cartea, inspirata de exorcismul lui Roland Doe din 1949 prezinta posedarea demonica a unei fete de 12 ani si incercarile mamei ei de a-si recastiga fata, in fata fortelor raului, prin exorcismul realizat de doi preoti.

Filmul ii are in rolurile principale pe Ellen Burstyn, Max von Sydow, Jason Miller, Linda Blair, Lee J. Cobb si (doar cu vocea) Mercedes Mc Cambridge. Acesta este doar unul din ciclul de filme cu „copii demonici” produs intre sfarsitul anilor 1960 si mijlocul anilor 1970, inclusiv „Copilul lui Rosemary” si „The Omen”.

„Exorcistul” a fost lansat in cinematografele din Statele Unite de catre Warner Bros. pe 26 decembrie 1973. Filmul a primit zece nominalizari la premiile Oscar, castigand doua („Cea mai buna mixare a sunetului” si „Cel mai bun scenariu adaptat”). A devenit unul dintre filme cu cele mai mari incasari ale tuturor timpurilor, strangand peste 441 milioane de dolari in toata lumea. De asemenea, a fost primul film horror nominalizat pentru „Cel mai bun film” la premiile Oscar. Alte nominalizari au fost pentru „Cea mai buna actrita”, „Cea mai buna actrita in rol secundar”, „Cel mai bun actor in rol secundar” si „Cel mai bun regizor”. La Globurile de Aur, filmul a castigat pentru „Cel mai bun film – drama”, „Cel mai bun regizor”, „Cea mai buna actrita in rol secundar” (Linda Blair) si „Cel mai bun scenariu.

Filmul a avut o influenta importanta asupra culturii pop. A fost numit cel mai infricosator film al tuturor timpurilor de catre „Entertainment Weekly”, Movies.com si catre spectatorii AMC in anul 2006, cel mai bun film al tuturor timpurilor pe situl web Time Out si a fost clasat pe locul trei in topul Bravo al „Celor mai infricosatoare momente din filme”. In anul 2010, Biblioteca Congresului a selectat filmul pentru introducere in Registrul National de Film.

 

Ce s-a intamplat cu Baby Jane
Ce s-a intamplat cu Baby Jane

„Ce s-a intamplat cu Baby Jane?” („What Ever Happened to Baby Jane?”) este un thriller psihologic american din 1962, produs si regizat de catre Robert Aldrich. Aparand in rolurile principale sunt Bette Davis si Joan Crawford, jucand doua surori, una tinand-o captiva pe cealalta, care este invalida, in vechiul lor conac din Hollywood. Scenariul a fost scris de Lukas Heller, fiind bazat pe romanul cu acelasi nume din 1960, scris de Henry Farrell. La momentul lansarii, filmul s-a bucurat de un foarte mare succes, atat din partea publicului, cat si din partea criticilor de specialitate, fiind nominalizat pentru cinci premii Oscar, castigand intr-un final unul, „Cel mai bun design de costume, alb-negru”.

Cunoscuta rivalitate dintre cele doua actrite a fost foarte importanta pentru popularitatea imensa a filmului in acea perioada. Acest lucru a dus, la randul sau, la revitalizarea carierelor lui Bette Davis si Joan Crawford, care nu mai avusesera un succes la box office de cativa ani. In anii ce au urmat lansarii, criticii au continuat sa apreciere productia pentru faptul ca a creat subgenul hag horror, pentru comedia neagra si pentru faptul ca a ramas un thriller psihologic de calitate. Ca urmare a subiectului controversat, nemaiauzit si prezentat in filme pana atunci (initial, a primit un rating X in Regatul Unit) si popularitatii vedetelor din film, a devenit un film idol, continuand sa fie difuzat ca film de la miezul noptii (midght movie). In 2003, personajul interpretat de Bette Davis, Baby Jane Hudson, a fost clasat pe locul 44 in lista Institutului American de Film ai „Celor 50 mai buni antagonisti ai filmului american”.

Filmul a fost nominalizat la cinci premii Oscar pentru „Cea mai buna actrita in rol principal” (Bette Davis), „Cel mai bun actor in rol secundar” (Victor Buono), „Cel mai bun sunet”, „Cea mai buna cinematografie, alb negru” si „Cel mai bun design de costume, alb negru”, castigandu-l pe ultimul.

„Psihoza” („Psycho”) este un film thriller psihologic / horror regizat de Alfred Hitchcock, avandu-i pe Anthony Perkins, Vera Miles, John Gavin si Janet Leigh in rolurile principale. Scenariul a fost scris de Joseph Stefano si bazat pe romanul cu acelasi nume de Robert Bloch, publicat in 1959.

Filmul prezinta intalnirea dintre o secretara, Marion Crane (Leigh), care ajunge la un motel izolat dupa ce fura bani de la angajatorul ei, si Norman Bates (Perkins), proprietarul si managerul motelului. Cand a fost realizat, filmul a fost vazut ca fiind o abatere de la filmul precedent a lui Hitchcock, „Nord prin Nord – Vest”, fiind filmat cu un buget redus si in alb negru cu o echipa de televiziune. „Psihoza” a primit initial recenzii mixte, insa succesul foarte mare de casa l-a facut sa fie reevaluat, primind apoi recenzii foarte bune si patru nominalizari la premiile Oscar, inclusiv pentru „Cel mai bun regizor” si „Cea mai buna actrita in rol secundar” (Leigh).

In prezent, este considerat ca fiind una dintre capodoperele lui Hitchcock, fiind apreciat drept o opera cinematografica de catre criticii de film internationali. Clasat printre cele mai bune filme ale tuturor timpurilor, a setat un nivel nou de violenta, comportament deviant si sexualitate in filmul american, fiind considerat unul dintre primele exemple ale filmelor de tipul slasher. Dupa moartea lui Hitchcock in 1980, studiourile Universal au inceput sa realizeze diferite alte productii inrudite: trei continuari, un remake, un spin-off film pentru televiziune si un serial TV. „Psihoza” este un exemplu elocvent a tipului de film care a aparut in Statele Unite in perioada anilor 1960, dupa ce Codul Hayes a inceput sa fie din ce in ce mai putin luat in considerare.

In 1992, Biblioteca Congresului a considerat filmul ca fiind „important din punct de vedere cultural, istoric sau estetic”, selectandu-l pentru conservare in Registrul National de Film.